|
|
Entertainment -
Teatru
|
|
Luni, 23 Februarie 2009 11:34 |
|
„Biloxi Blues”, spectacolul montat la Teatrul de Comedie in regia Iarinei Demian face parte, alaturi de „Brighton Beach Memoirs” si „Broadway Bound” din trilogia de inspiratie autobiografica (Eugene’s Trilogy) a lui Neil Simon unul dintre cei mai prestigiosi dramaturgi americani supranumit si „regele comediei pe Broadway”.
Fara a recurge la exagerari factuale si decoruri supradimensionate, spectacolul impresioneaza in primul rand prin sensibilitatea si naturaletea interpretarii personajelor, pastrand coordonatele unui story de factura reala.
 Sase recruti, pe numele lor Eugene M. Jerome (Paul Ipate), Donald Carney (Dan Radulescu), Joseph Wykowski (Radu Iacoban), Roy Selridge (Constantin Dita), Arnold Epstein (Bogdan Cotlet), James Hennessey (Andrei Vizitiu) alaturi de Tudor Chirila in rolul „inspaimantatorului” Sergent Toomey transforma scena teatrului intr-un spatiu ce devine marturie a fiecarei etape ce marcheaza maturizarea personajelor: plecarea de acasa, calatoria cu trenul, inrolarea in armata (in cadrul unitatii militare din Biloxi), experienta primei femei (in cazul tanarului Eugene), duritatea vietii de aici dar si convietuirea cu ceilalti colegi din unitate. Sub austeritatea acestui regim, tinerii invata ca, a infrunta pericole, a lua viata-n piept sau a deprinde calitati precum onoare, curaj, datorie sau responsabilitate devine un „rau” necesar pentru buna indeplinire a datoriei militare. Desi spectacolul mizeaza pe redarea unor situatii cat se poate de serioase totusi acestea sunt foarte bine punctate de momente si replici comice (glumele lascive ale soldatilor, inocenta lui Eugene, distractiile „de camera” improvizate dar si paiateriile sergentului Toomey).
  Mai presus de strictete disciplinara, severitate, incercarile de aplatizare a mintilor si de anulare a personalitatilor, piesa dezveleste caracterul personajelor, scotand la iveala tipologii umane complexe, distincte si mai ales insufletite de vise. Confruntarile intre personaje, traiul comun si experientele pe care acestea le impartasesc sunt un pretext suficient pentru infatisarea sentimentelor, gandurilor si a trairilor acestora. Poate cel mai semnificativ personaj din piesa, Eugene Jerome (cel care tine un jurnal zilnic) ilustreaza cel mai bine drumul de la pierderea inocentei catre cel al iubirii sincere si al experientei oripilante a razboiului.
Un spectacol clasic, sensibil precum sunetele unei melodii de gramofon. Dar si complicat asemenea dansului cu provocarile vietii.
|