Cunoscute in japoneza contemporana sub denumirea de nogaku, teatrul No (ce abordeaza subiecte serioase) si teatrul Kyogen (adept al tematicilor cu caracter comic) reprezinta doua forme traditionale ale artei dramatice nipone, cu radacini adanc impamantate inca din Evul Mediu, din indepartata epoca Nara. Daca la inceput No si Kyogen se jucau cu ocazia festivalurilor religioase din temple, in societatea moderna ele s-au convertit in pilonii de sustinere ai unui teatru cult, pastrandu-se insa fundamentul laic.

 

Intr-un spatiu scenic special amenajat, aproape identic celui japonez, cu patru pilastri delimitand scena de joc, un fundal decorat cu pini si un fel de coridor lateral utilizat pentru intrarea si iesirea actorilor si muzicienilor, peste 20 de interpreti si-au dovedit maiestria in infatisarea unor momente incarcate de poezie, muzicalitate, dramatism, nelipsind din acest cadru nici nuantele satirice ori cele comice. 

 

 

Reunite sub forma unui spectacol coupe, „Obagasake” (Sake-ul matusii) si „Aoi no Ue” (Doamna Aoi) fascineaza prin complexitatea si tipicitatea decorurilor, usurinta si expresivitate in mimica actorilor dar si prin muzica ce reda trairile sufletesti ale personajelor, coordonand ritmic prin intermediul instrumentelor muzicale (tobele si fluierul) si miscarea scenica a interpretilor. 

 

"Sake-ul matusii" (Obagasake) spune povestea unei femei, proprietara a unui magazin de bauturi si a nepotului ei care, purtand o masca de demon, o pacaleste si reuseste sa ii bea bautura pana se imbata. El adoarme insa, iar cand se trezeste isi descopera chipul, femeia reusind astfel sa afle adevarata identitate a presupusului demon.

 

Piesa este de fapt o farsa, o poveste accesibila tuturor despre intamplarile ce construiesc viata oamenilor comuni, simpli, comicul situatiilor fiind completat de accentele ironice. Spectacolul acesta este unul specific acestui gen de teatru care abordeaza cu preponderenta motive ce privesc defectele oamenilor, satirizandu-le si expunandu-le intr-o modalitate incarcata de umor.

Cel de-al doilea spectacol, intitulat „Doamna Aoi” traseaza contururile unui teatru ale carui caracteristici se incadreaza in liniile rafinamentului. Aici intervin personaje mitologice si scene inspirate din societatea aristocratica a Japoniei medievale, toate acestea fiind considerate chintesenta pieselor No. In aceasta parte, un rol important il detine simbolistica. Astfel, mastile, ritualurile, incantatiile constituie elementele centrale ale conflictului piesei.

„Doamnna Aoi” al carei subiect a fost inspirat din „Genji Monogatari”, o cunoscuta opera a literaturii japoneze vechi, impresioneaza nu numai prin frumusetea costumelor si mastilor, ce reprezinta de altfel si o marturie a meticulozitatii si elegantei specifice culturii japoneze, ci si prin miscarea corporala, culoare, armonie a sunetelor muzicale si prin infatisarea traditiilor intelepciunii buddhiste.

 

In ansamblu, un spectacol placut, sugestiv, relaxant si potrivit tuturor celor interesati de cultura si traditiile japoneze.

Tags: sake-ul matusii  doamna aoi  teatru  cultura