Unele suflete isi rateaza existenta si pentru asta trebuie sa incheie acest contract cu viata de timpuriu.
Ivan Ilici asteapta mereu ca toate lucrurile sa se ordoneze dupa voia altora. El prefera sa treaca precum o umbra prin viata. Desi cu o cariera stralucitoare, el este un tip sters, modest, condus de altii. In experienta sa judecatoreasca el nu se impune in fata subalternilor pentru ca nu vrea sa profite de pozitia sa superioara.
Existenta lui Ivan Ilici este ca un deal de pe care el coboara incet la inceput dar iutind mereu pasul, cand toti il credeau in ascensiune.
Se casatoreste cu cea mai frumoasa si mai nobila dintre femei, dar aceasta ajunge sa il cicaleasca mereu si de aceea el se refugiaza in munca. Apogeul existentei lui este mutarea intr-un apartament nou, pe care il mobileaza pentru bunul plac. Dar si acest lucru pare nestralucit, pentru ca era foarte greu sa admiri o casa ce seamana atat de bine cu atatea altele.
Ingrijind casa se loveste usor la o coasta. Aceasta cauza banala ii provoaca moartea. Diagnosticul este nesigur dar dezinteresul ce se citeste pe figurile celor din jur si descoperirea nestralucirii in care a trait il ucid incet-incet.
Ivan Ilici moare in rate, de la intesificarea treptata a durerii pana la acceptarea mortii. De la casatoria cu o fata care s-a indragostit de el pana la transformarea acesteia intr-o sotie ce isi permite sa il cheme
prost si molau. Ajunge sa vorbeasca doar cu vocea launtrica ce ii raspunde sincer ca se apropie de moarte.
La ceremonia funerara, toata lumea il numea
Mortul.
Comentarii
RSS pentru acest articol.