I: Cum arata o zi din viata ta?
Mihail: Fiecare este diferita. Insa, ce este foarte important sa fac in fiecare zi, e sa dorm. Mi se pare cea mai buna “inventie” a tuturor timpurilor. O data pentru ca “somnul este cel mai bun sfetnic”, o data pentru ca daca dorm atunci cand sunt obosit si nu mai dau un randament bun, atunci cand ma scol lucrurile se misca asa de bine si eficient, clar mai sunt si alte beneficii.
In afara de somn, ascult muzica, “ma dau” pe internet destul de mult (comunic mult cu oamenii – oameni pe care deja ii stiu sau oameni pe care abia ii cunosc). Imi place sa scriu si aproape zilnic scriu cate un articol, ori la mine pe blog, ori pe vreun alt site. Imi place sa dau mai departe vesti bune pe care le aflu, asa ca intru de cateva ori pe zi pe Facebook si Twitter ca sa fac asta.

 

In functie de zi, ori pregatesc o emisiune radio, ori mai dezvolt o strategie, ori mai lucrez la un proiect Lume Buna, ori mai pregatesc un training sau lansarea cartii intr-un oras din tara. Lucrurile, in fiecare zi, in viata mea, se succed foarte repede si ma bucur ca s-au inventat computerele care stiu asa de bine ce inseamna multi-tasking.

 

Pe langa ceea ce fac in casa sau la computer, aproape zilnic ies si ma vad cu oameni noi sau oameni pe care ii stiu. Imi place ca fiecare contact pe care il stabilesc in online cu un om fain, sa il aduc si in offline.

I: Ce facultate ai terminat?
Mihail: Cibernetica, in cadrul ASE Bucuresti.

I: Ce materii au fost pe sufletul tau si cu care ai avut probleme?
Mihail: Nu stiu daca pot numi materii care mi-au placut pentru continut. As putea sa spun insa ca mi-a placut de acei profesori care faceau ce faceau cu pasiune. La cursurile lor eram aproape nelipsit si acelasi lucru a fost valabil si pentru seminariile din care chiar simteam ca invat ceva.

 I: Ce importanta a avut voluntariatul in timpul studentiei?
 Mihail: Voluntariatul a fost pentru mine cel mai mare castig in timpul studentiei. Am fost implicat aproape cinci ani alaturi de un ONG din ASE Bucuresti (AIESEC). Acolo am avut ocazia sa experimentez lucruri practice. Am inceput cu departamentul de IT (pentru ca terminasem si Colegiul National de Informatica Tudor Vianu) si marketing. Apoi, in anii urmatori am facut si PR, Recrutare, Training, Management, Organizare de evenimente, si toate astea atat in Romania, cat si in Olanda si Belgia. Toate aceste experiente m-au ajutat sa imi dau seama ce mi-as dori sa fac mai departe in viata.

I: S-a aplicat si la tine zicala “facultatea e cea mai frumoasa perioada a vietii”?
Mihail: DA! I-as spune insa asa „studentia este perioada cea mai frumoasa din viata”. Spun asta pentru ca in timpul studentiei sunt mult mai multe oportunitati decat facultatea in sine. Pentru mine farmecul a venit din voluntariat, insa in ziua de azi exista posibilitatea de a merge la multe training-uri, sa iti iei un job part-time, sa pleci cu Erasmus sau Work and Travel si sunt sigur ca mai sunt daca mai stam putin sa ne gandim. Conteaza un singur lucru – sa stim ce vrem si apoi sigur gasim oportunitatile de care avem nevoie.

I: O amintire de suflet din perioada studentiei
Mihail: Momentul ca am tinut primul meu training intr-o conferinta in postura de trainer „certificat”. A fost in Decembrie 2002. Dupa ce fusesem pregatit ca si trainer in Belgia de o echipa formata de un roman si un neamt, am plecat sa tin acest training in Croatia alaturi de o echipa de traineri din Grecia, Romania, Slovenia si, bineinteles, Croatia. A fost o experienta de intensitate maxima de care ma bucur cu fiecare ocazie cand imi aduc aminte de ea.

I: Ce sfat ai da studentilor, avand in vedere contextul economic?
Mihail: Sa experimenteze. In ziua de azi toate lucrurile parca se schimba din ce in ce mai rapid. Pana si facultatea dureaza doar trei ani. Angajatorii cauta, parca mai mult ca niciodata, candidati cu experienta care sa fie siguri de ce isi doresc ceea ce isi doresc sa faca.

 

Studentia, pentru acei studenti care nu sunt constransi de situatia financiara ca sa isi ia un loc de munca pentru bani, ofera gama larga de oportunitati ce le stau la dispozitie. Astazi sunt din ce in ce mai multe asociatii studentesti care reproduc in mare masura un mediu corporatist. Oferta de training-uri este din ce in ce mai variata si pentru studenti multe sunt gratuite. Pe timp de vara, si nu numai, se poate pleca in strainatate ori cu un program academic (de ex: Erasmus), ori cu un program de practica internationala (de ex: Exchange al AIESEC sau Work and Travel).

 

Toate aceste experiente le vor oferi noi cunostinte, ii vor expune la contexte de dezvoltare personala pe care nu le pot regasi in facultate. Mai mult de atat, prin fiecare isi pot da seama mai bine ce le place si ce nu le place, ce mai au de invatat si cu ce oameni le place sa lucreze.

 

I: Devii model pentru numeroase persoane cu care intri in contact, cine este modelul tau?
Mihail: Nu stiu daca e bine sa luam o singura persoana ca si model. Este foarte bine si recomandat sa avem modele, insa atunci cand avem unul, riscam sa picam in extrema fanatismului. Numarul oamenilor care au fost si care apar in viata mea ca si modele cred ca trece de 100. Am inceput sa am primele modele, constient fiind de lucrurile pe care vroiam sa le invat de la acei oameni, cand aveam 20 de ani. Pe atunci ii admiram pe acei oameni si vroiam sa fiu ca ei.

 

Acum, dupa 9 ani, mai fiecare om ma inspira cu ceva. Practic imi ofera puncte de reper pentru lucruri unde inca nu excelez si imi propun sa excelez.

I: Cum te raportezi la realitatile negative de care ne lovim (involuntar) la orice pas?
Mihail: Nu ma raportez la ele. Le iau ca pe o realitate existenta. Tot ce ne inconjoara este realitate; fie ca e de bine, fie ca este de rau. Daca negam dimensiunea pozitiva, devenim prea negativisti, daca negam dimensiunea negativa, devenim prea optimisti. Asa ca aleg sa le observ pe ambele si sa fiu realist.

I:  Sustii o lume mai buna, in care fiecare sa si descopere potentialul. Care crezi ca este rolul ambitiei in competitii, in conotatia ei negativa?  
Mihail: Competitia cred ca nu are nici o legatura cu potentialul fiecarui individ. Da, un context competitional poate stimula rezultate mai bune, dar a avea competitia ca si factor motivator este ceva ce nu ajuta pe termen lung. Cei mai buni sportivi ai tuturor timpurilor, inclusiv Michael Phelps (inotatorul care are cele mai multe medalii de aur din istoria sporturilor olimpice) nu si-a luat adversarii ca punct de reper, ci pe el insusi.

 

Ambitia, daca ne propunem deci sa dam 100% din noi pentru a excela, este binevenita. Daca o folosim insa in alte scopuri, si anume doar sa depasim pe altii, este insuficienta pentru ca riscam sa nu dam niciodata 100%, ci doar suficient cat sa depasim pe altii.
 
I: Cum a luat nastere lume buna(punct ro)?
Mihail: Din dorinta de a aduce mai mult in prim plan lucrurile bune care deja se intampla in Romania si care sunt aduse prea putin in prim plan de canalele media clasice (TV, Radio si Print). Mai mult de atat, suntem deja si sustinatori activi ai unui numar mare de ONGuri, grupuri de initiativa si persoane care desfasoara proiecte ce contribuie la o Romanie mai buna.

I: Care este deschiderea oamenilor inspre a fi mai buni? Ai gasit usor sustinatori?
Mihail: Cel mai usor a fost sa ii gasim pe acei oameni care deja sustin „binele”. Cu ei suntem cumva parteneri in sensul ca un cititor care citeste lucruri bune, participa la evenimente faine, atrage si pe altii la aceste evenimente, nu este un sustinator al nostru, ci un partener ca aceste lucruri faine sa se regaseasca in viata cat mai multor oameni. Ei sunt de fapt cei care gasesc sustinatorii, nu noi. Noi suntem doar un canal de informare unde oamenii se reunesc cautand oarecum acelaseasi lucruri.

I: Cat timp ti-a luat sa scrii si sa “citesti” (a se citi: completa) cartea “Eu cine sunt?”
Mihail: Nu am terminat-o si nu o voi termina vreodata. Cartea aceasta, asa cum recomanda autorul in Introducere, este o carte ce poate fi reluata oricand avem nevoie sa ne conectam sau regasim pe noi insine. Am scris-o de multe ori inainte de a fi publicata si ultima data cand am parcurs-o din nou a fost saptamana trecuta.
 

I: Ce planuri de viitor ai?
Mihail: Sa ma bucur de visurile pe care le am, traindu-le in realitate. O parte dintre ele au capatat deja viata, si acestea se pot regasi aici, iar altele vor mai aparea pe parcurs.

Tags: Mihail Musat  Lume Buna  Which Way  Eu cine sunt  motivatie  training