Martin Scorseze a avut o misiune destul de dificila: sa realizeze un film psihologic in care Leonardo di Caprio sa demonstreze ca perioada adolescentina din
Titanic a luat sfarsit, devenind un actor foarte matur.
Ar fi pacat sa va povestesc sfarsitul filmului, pentru simplul motiv ca actiunea este in asa fel construita, incat trebuie sa urmaresti pana la capat tot ceea ce se intampla ca sa intelegi filmul. Din aceleasi considerente, nici nu merita sa il vezi de doua ori, daca ii cunosti deja finalul, pentru ca nu o sa mai aiba niciun farmec- poate doar pentru prestatia excelenta a personajului principal
Teddy Daniels. Asadar, actiunea filmului se petrece pe insula
Shutter unde se afla o institutie cu finantare guvernamentala care adaposteste oameni cu dizabilitati mintale. Seriful
Teddy Daniels, pe numele sau de botez si in viata reala Leonardo Di Caprio, este chemat sa investigheze cazul unei criminale cu probleme mintale grave care a disparut, absolut inexplicabil, din cladirea spitalului. Actiunea se petrece in anii '50-'60, dupa muzica, imbracaminte si modul de a vorbi.
Usor, usor
Teddy Daniels descopera lucruri infioratoare despre institutia guvernamentala care adapostea nebunii statului- ca de fapt, ei realizeaza experimente pe creierul uman pentru a reusi sa controleze, in totalitate mintile oamenilor, ca toata insula a fost un lagar de concentrare german din timpul celui de-al doilea razboi mondial, foarte asemanator cu Birkenau si ca prizoniera care a disparut se ascunde intre stanci, ferindu-se de oamenii de la suprafata pentru ca totul era o mare conspiratie si de fapt personalul din administratia clinicii incerca, daca ajungeai pe insula, sa nu iti mai dea drumul niciodata.
Teddy Daniels a descoperit adevarata fata a operatiunii care se petrecea pe insula
Shutter.
Sau se intampla cu totul altceva?
Comentarii
In rest, bun articolul.
RSS pentru acest articol.