Nu de multe ori mi se intampla ca timpul pe care il aloc unui joc sa fie mai scurt decat timpul instalarii sale. Prima impresie trebuie sa fie cu adevarat debusolanta pentru a recurge la astfel de metode, dar iata Turning Point a reusit...    

Pana sa trec la aspectele cu adevarat enervante ma voi concentra putin asupra asa zis-ului "story". Se facea ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial, sau mai bine spus spre sfarsitul acestuia, nemtii au reusit sa invinga statele aliate si acum se pregatesc sa cucereasca Statele Unite. Bineinteles ca au la dispozitie gramezi de tancuri, masinute, avionase sau dirijabile numai bune pentru momentele in care simti musai nevoia sa cuceresti ceva.

 

Bun..pana aici pare ok...dar totul devine socant atunci cand intri in rolul personajului principal, care probabil este muncitor, atat timp cat acesta se afla la momentul invaziei in varful unei cladiri in plina constructie. Jucatorului nu i se  povesteste nimic despre personaj deci fiecare isi poate imagina ce vrea.  Poate de asemenea sa fie un tip labil psihic care isi petrece timpul liber urcandu-se pe schele si privind orasul de sus. Odata intrat in pielea personajului primele 15-20 de secunde din joc se desfasoara intr-o atmosfera pasnica si vesela, de parca tara nu ar fi fost in vreme de razboi.

 

Astfel schela este populata de mai multi muncitori, fiecare vazandu-si de treaba, cu veselie si voie buna pana cand brusc un avion loveste cladirea. Automat ai instinctul sa te intorci sa vezi ce s-a intamplat si observi cum cerul este impanzit de nave de lupta. Pai cum asa? Nemtii se pregatesc sa cucereasca New-York-ul si nimeni nu si-a dat seama pana in ultimul moment? Sa intelegem deci ca radarele au fost socase din priza pentru a economisi curentul iar sirenele anti-aeriene au fost vandute de tigani la fier vechi...

 

Nu-i nimic, se mai intampla mi-am zis, asa ca am continuat firul logic al jocului, incercand sa cobor in strada cat mai repede. Drumul pana la lift a fost mai mult decat previzibil. Absolut toata structura in jurul meu se darama..cu exceptia drumului pe care trebuia sa il adopt. Pe aceasta cale tin sa multumesc bombardamentelor naziste care mi-au aratat drumul spre desavarsire fara a ma pune in situatia dificila sa aleg. 

 

In cele din urma...cobor in strada..agati cateva arme pe drum impusc 2-3 nazisti debusolati dar buni vorbitori de limba-engleza dupa care apas frumos escape si ies din joc indreptandu-ma cu pasi repezi catre Control Panel- Add/Remove Programs.

 

Ce s-a intamplat intre timp? De ce am recurs la aceasta metoda drastica? Iata cateva motive:

 

1.  Texturile arata de parca ar fi fost furate de la doom 1. Inteleg ca xbox 360 nu poate, din punct de vedere grafic cat poate un 8800ultra dar cu atat mai mult... de ce faceti jocuri pentru mai multe platforme?? (strigat disperat catre dezvoltatori)! Daca jocul arata ca naiba pentru ca e proiectat pentru console... lasa-l asa! oricum nu il va cumpara nimeni pentru pc in momentul in care va vedea cum arata.

 

2. De ce exista in 2008 jocuri in care armele trag ca in cel mai ordinar arcade? Adica, de ce exista bunavointa de a fi  adaugat un recul  sau orice alt element care sa simuleze realitatea? 

 

3. Ce cauta taxiuri Cadillac ( model 1960 ) in al 2-lea razboi mondial?  Am ramas socat sa trec pe langa o astfel de masina, care cu siguranta era adusa din viitor. Daca in `44 ar fi existat masini care sa arate ca aceea cu siguranta acum, am fi condus vehicule similare cu cele din The Jetsons. Astfel de elemente ma fac sa ma gandesc la dedicarea cu care cei care au conceput designul s-au gandit la detalii. 

 

As putea sa continui dar chiar nu are sens. Pe scurt: Daca sunteti pasionati de cel de-al 2-lea razboi mondial si sunteti dispusi sa treceti cu vederea cateva gafe monstru, puteti sa il incercati. Altfel, va sugerez o plimbare in parc - mult mai sanatoasa si relaxanta  

Tags: jocuri  xbox  pc  turning point